CÂNTECE POPULARE ROMÂNEȘTI

PIATRA-I PIATRĂ

Oho, foaie verde, foaie lată,

Piatra-i piatră de e piatră

Șade jumătate-n apă,

O calcă calul nu crapă

Inima mea multe rabdă

Păi rabdă inimă și taci

Ca pământul care-l calci,

Tu le faci, tu să le tragi

Și apoi tragi și le pătimești

Pentr-un pui care-l iubești

Of, of, Lelițo, of,

Și iar verde anason,

Scoală-te puică din somn,

Până-n revărsat de zori

Și dă-mi guriță că mor.

Căci gurița de la tine

M-a prăpădit, vai de mine,

M-a prăpădit și-am să mor,

Tot de-al dumitale dor,

Of, of, Leliță, of,

Of, cât oi fi și-oi mai trăi

Păi neică fată mare n-oi iubi,

Fata mare se mărită,

Rămâi cu inima friptă.

Dumnezeu să te ferească

De dragoste oltenească,

Te usucă, te faci iască,

Te bagă-n boală câinească,

Te scoate la primăvară

Galben ca turta de ceară

Of, of, of, Leliță, of !

HAI, IU, IU

- Mândrulița mea muiere, 

Hai la crâșmă să bem bere

- Las-o dracului bărbate

Ne-om îmbăta și ne-om bate

Și-o râde lumea de noi,

Cum se bat două nevoi

        Hai, iu, iu

U, iu, iu și iu mă cheamă,

Iepurele-i bun de zamă

Iepuroaica-i de friptură

Mândra de țucat pe gură

       Hai, iu, iu

VECINĂ, DRAGĂ VECINĂ

Vecină, dragă vecină

Ține-ți bărbățelul bine

Că vine seara la mine

Vine seara pe-nserat

Tremurând pe lângă gard.

Vecină, dragă vecină,

Ține-ți bărbățelul bine.

Eu sunt femeie miloasă

Îl iau de mână îl bag în casă

Vecină, dragă vecină,

Îi pun masa să mănânce,

Îi fac patul să se culce, 

Vecină, dragă vecină,

Ține-ți bărbățelul bine.

Peste noapte când e ger,

Mă culc și eu lângă el,

Vecină dragă vecină,

Îi pun stânga căpătâi

Și cu dreapta mi-l mângâi

Vecină, dragă vecină,

Ține-ți bărbățelul bine.

Femeia care-i iubeață

Se scoală de dimineață

Și strigă găinile

S-audă vecinele,

Vecină, dragă vecină,

Pui, pui, pui porumba nu-i,

C-a mâncat-o dumnealui.

Vecină dragă vecină

Ține-ți bărbățelul bine.

TUDORIȚO, NENE

Of,
Cine te-a făcut pe tine
Tudorițo nene, 
Așa-naltă și subțire,
Tudorițo nene,
Parcă m-a-ntrebat pe mine,
Tudorițo nene,


Of, 
Tudorițo să-ți spun drept
Tudorițo nene,
Mi-ai făcut o rană-n piept,
Tudorițo nene,
Nu e rană de cuțit
Tudorițo nene,
Și e rană de iubit,
Tudorițo nene,


Of, 
La poarta grădinii mele,
Tudorițo nene,
Au răsărit trei lalele,
Tudorițo nene,
Una-i verde și alta albastră
Tudorițo nene,
Și-alta-i Tudorița noastră,
Tudorițo nene.

ȘTII TU, MÂNDRO

Știi tu, mândro, știi tu știi
Când eram noi doi copii
Și ședeam pe pajiște,
Și vorbeam de dragoste ?


Mândro dragostele noastre
Au rămas pustii pe coaste,
Am fost vineri pe la ele, 
Răsărise viorele.


Viorele, flori adânci,
Când le vezi mândro să plângi.
Viorele, flori albastre,
Să le pui mândro-n fereastră.

ASEARĂ VÂNTUL BĂTEA

Aseară vântul bătea, 
Badea-n brațe mă strângea,
De-ar fi bătut vântul mult
M-ar fi strâns de m-ar fi rupt.


Dar noroc că vântu-a stat
Și bădița m-a lăsat.
Dar a plecat supărat
Că n-am stat la sărutat.


Că eu cât trăiesc pe lume,
Bădiții nu-i zic pe nume
Că-i zic puișor și pui
Este-al meu și sunt a lui.


Aseară vântul bătea,
Badea-n brațe mă strângea,
Dar noroc că vântu-a stat
Și bădița m-a lăsat.

Barbu Lăutaru, [1780 – 1858 Iași ]

EU SUNT BARBU LĂUTARU

Eu sunt Barbu Lăutaru,

Starostele și cobzarul,

Ce-am cântat pe la domnii, 

Și la mândre cununii.

Of, of, of, mi-aduc aminte,

Of, of, of că mai-nainte

Nici un chef nu se făcea,

Fără astă cobz-a mea.

Dar acum amar mi-e mie,

De când lumea-i pe nemție,

Nu mai am în lume glas

Și pe uliți am rămas

Nu mai am în lume glas

Și pe uliți am rămas.

Dar să știți c-am fost odată

Vocea lumii desfătată

Și-nchinați câte un pahar

Pentru Barbu Lăutar.

CÂND ERAM PE IALOMIȚA

Foaie verde foi ca vița,
Când eram pe Ialomița, 
Foaie verde și-un dudău,
Când eram în satul meu,
Mă iubeam cu un flăcău,
Când eram în satul meu,
Mă iubeam cu un flăcău,
Of, of, of și aoleu !


Mi-era drag mândruțul meu
Și dragă-i eram și eu.
Avea ochii ca cicoarea
Și obrazul cum e floarea.
Of, of, of și aoleu !
Avea ochii ca cicoarea
Și obrazul cum e floarea,
Of, of, of și aoleu !


Foaie verde foi ca vița,
Și-am plecat din Ialomița,
Azi m-aș plânge și n-am cui
Și mă frâng de dorul lui.
Of, of, of și aoleu !
Azi m-aș plânge și n-am cui
Și mă frâng de dorul lui.
Of, of, of și aoleu !


Și am să mă-ntorc acasă
Mândrului să-i fiu mireasă,
Căci mă trage inima
Lângă Ialomița mea,
Of, of, of și aoleu !
Căci mă trage inima
Lângă Ialomița mea,
Of, of, of și aoleu !