CHRISTOS A ÎNVIAT - de Alexandru Vlahuță

CHRISTOS  A  ÎNVIAT de  Alexandru  Vlahuță  Și-au tremurat stăpânii lumii La glasul blândului profet Și-un dușman au văzut in fiul Dulgherului din Nazareth ! El n-a venit să răzvrătească Nu vrea pieirea nimănui; Desculț, pe jos, colindă lumea Și mulți hulesc în urma lui. Și mulți cu pietre îl alungă Și râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbște tuturora- Atotputernic și smerit ! El orbilor le dă lumina, Și muților le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întărește, Pe morți îi scoală din mormânt. Și tuturor de o potrivă. Împarte darul lui ceresc- Și celor care cred într-însul, Și celor ce-l batjocoresc. Urască-l cei fără de lege. Cei pasă lui de ura lor ? El a venit s-aducă pacea Și înfrățirea tuturor. Din toată lumea asupriții In jurul lui s-au grămădit Și-n vijeliile de patimi La glasul lui au amuțit: "Fiți blânzi cu cei ce va insultă, Iertați pe cei ce vă lovesc, Iubiți pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmășie se pornesc". Cât bine, câtă fericire, Și câtă dragoste-ai adus ! Și oamenii drept răsplătire Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus. Au râs și te-au scuipat în față Din spini cununa ți-au făcut, Și in deșarta lor trufie Stăpâni desupra-ți s-au crezut. Aduceți piatra cea mai mare Mormântul să-i acoperiți Chemați sutașii cei mai ageri, Și străji de noapte rânduiți. S-au veselit necredincioșii C-au pus luminii stăvilar, Dar ea s-a întărit în focul Durerilor de la Calvar, Și valurile-i neoprite Peste pământ se împânzesc, Ducând dreptate și iubire Și pace-n neamul omenesc. Voi toți, ce-ați plâns în întuneric Și nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-nghenunchere Sculați. Christos a Înviat !