Socul este cea mai veche plantă cultivată de omenire, ea fiind prezentă de peste patru milenii în societate. Socul are denumirea botanică Samabucus nigra și este un arbust de dimensiuni medii cu o tulpină răsfirată, în medie de până la cinci metri și înflorește începând cu luna mai și până în iunie-iulie.
FRUCTELE plantei sunt bace negre, lucioase, de 6-8 mm în diametru, cu suc violet-purpuriu și gust dulceag-acrișor. Din aceste fructe se pot face dulcețuri sau gemuri.
În ceea ce privește SOCATA, pentru o rețetă de socată ca pe vremea bunicii, răcoroasă și gustoasă, avem nevoie de florile de soc. Acestea e bine să fie recoltate la începutul înfloririi, când 70-80% dintre ele sunt înflorite. Dacă sunt culese prea târziu florile devin amare. iar socata nu mai iese la fel de savuroasă.
INGREDIENTE pentru SOCATĂ
Pentru o socată ca pe vremuri, avem nevoie de:
12-14 flori de soc mari cât palma, parfumate
4 lămâi,
10 litri de apă,
1 kg de zahăr,
10 boabe de orez (pentru fermentație)
sau 5 grame de drojdie proaspătă.
MOD DE PREPARARE
Florile de soc se pun într-un borcan curat de 10 litri, fără urme de grăsime. Adăugăm apa şi lămâile tăiate felii și stoarse bine de suc în apă. Pentru a nu da un gust foarte amar, puteți pune doar pulpa de lămăie și fâșii din coaja galbenă. Partea albă a cojii este cea care dă gustul amar. Borcanul se acoperă şi se lasă o zi.
A doua zi punem zahărul și boabele de orez sau drojdia, amestecăm bine, acoperim borcanul și lăsăm la fermentat încă 3-4 zile. Nu închideți complet borcanul pentru a lăsa socata să „respire”. Compoziția trebuie amestecata de cel puțin două ori pe zi. Când apa devine gălbuie și mirosul este plăcut trebuie să strecurăm sucul printr-o sită deasă sau printr-o pânză de tifon. Socata este gata, se pune în sticle cu dop/capac, ermetic și se depozitează la loc întunecos și rece.
Pentru că socata se acidulează în sticle, nu agitați recipientul înainte de deschidere. Socata se servește rece și poate fi și mai mult împrospătată cu câteva frunze de mentă !
BENEFICIILE SOCULUI
Ceaiul de soc vindecă tusea
Ceaiul de flori de soc este bun pentru vindecarea tusei, în afecțiunile aparatului respirator (răceala, gripă, bronșită), dar și în reumatism sau boli ale aparatului urinar.
Ceaiul de soc facilitează eliminarea apei din corp, prin dizolvarea excesului de strat adipos, astfel că este recomandat în curele pentru slăbire. El are și proprietăți diuretice și laxative, dar și efecte benefice în afecțiuni dermatologice, oculare sau cardiace.
Socul conține vitamina A, complexul vitaminic B și vitamina C. Combinarea lor cu unele fitochimicale, precum flavonoizii, îi conferă socului efecte remarcabile antiinflamatoare, anticancerigene și antivirale.
Socul înlocuiește aspirina sau paracetamolul
Socul este excelent în stări febrile și poate înlocui cu succes aspirina sau paracetamolul. Îl poți folosi și alături de medicația obișnuită în viroze respiratorii, stări gripale sau bronșite. Au și efecte favorabile în reumatism şi boli eruptive (cum ar fi rujeola, scarlatina etc.). Mai au și acţiune diuretică, uşor laxativă. Sunt recomandate și în combaterea obezităţii și a hemoroizilor. Farmacistul Ovidiu Bojor recomandă o infuzie din flori de soc dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă, seara înainte de culcare.
Din fructele bine coapte (o lingură la o cană cu apă) se prepară un decoct. Se beau două-trei căni pe zi. Trebuie să fii atentă pentru că cele verzi sunt toxice. Extern, infuzia concentrată din 40 de g de flori la un litru de apă poate fi folosită pentru cataplasme aplicate în degerături și contuzii.
Socul combate blocajele de la nivel psihic
Socata, în ciuda faptului că nu conține alcool, are efecte euforizante semnificative, fapt ce o face un remediu excelent pentru relaxarea organismului și pentru depășirea blocajelor psihice.
Terapia cu socată este indicată persoanelor emotive ori interiorizate.
