Lacramioarele sunt plante cu flori mici si gratioase. Acestea sunt unele dintre cele mai indragite flori, simbol de gratie si puritate.
Lacramioara stiintific are denumirea de Convallaria majalis L., cea mai cunoscuta dintre speciile ce apartn genului Convallaria, din familia Liliaceae. Lacramioara este originara din Europa si Asia, formand colonii mari in padurile de foioase, in luminisurile si vaile umede, in fanetele montane. Denumirea speciei face trimitere la locurile unde aceste plante cresc natural, dar si la timpul infloririi, ”convallis” insemnand, in limba latina, ”vale”, iar ”mayalis” — ”al lunii mai”.
Lacramioara poate fi intalnita in padurile de foioase, tufarisuri, lunci, regiunile deluroase si de campie din Europa, nordul Asiei si America de Nord.
Planta prefera umbra partiala sau totala. Plantate sub copaci sau arbusti pot forma un covor. Lacramioara are nevoie de umiditate permanenta pentru ca frunzele sa nu se ingalbeneasca. Prefera solurile acide sau neutre (pH 5, 6-7,5).
La noi, lacramioara este specifica primaverii si i se mai spune margaritar, margaritarel, clopotele de mai, clopotele, dumbravioara, flori domnesti, floarea turcului, sufletele, gherghite sau iarba Sfantului Gheorghe.
In alte zone, lacramioara este o floare traditionala pentru ziua de 1 Mai, dar si pentru sarbatorile Craciunului si Anului Nou.
Exista mai multe legende care vorbesc despre aparitia acestor minunate flori. Lacramioarele se pare ca ar fi aparut odata cu primii oameni, Adam si Eva, gingasele flori rasarind chiar din lacrimile Evei, izgonita din Rai. O alta legenda crestina, insa, ne spune ca aceste flori au rasarit din lacrimile pe care le-a varsat Maica Domnului cand l-a vazut pe Iisus rastignit pe cruce. Aceasta s-a retras atunci in Gradina Ghetsimani si s-a rugat Tatalui Ceresc sa-i ierte pe cei ce au savarsit pacatul uciderii si sa le dea acestora un simbol al legaturii lor cu El. Dumnezeu, ascultandu-i ruga, a facut sa rasara numeroase flori mici si albe din pamantul udat de lacrimile Sfintei Maria. Asa se face ca lacramioarele infloresc in preajma Sfintelor Sarbatori de Pasti, simbolizand dragostea, puritatea, daruirea, dar si iertarea.
Lacramioara (lat.Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene prin rizom, incadrate in genul Convallaria, familia Ruscaceae.
Lacramioara este o planta inalta de 20-30 cm, cu frunze petiolate, mari, de 15-25 cm lungime, oval-eliptice, avand varful ascutit si nervuri proeminente, longitudinale, noteaza. Tulpina este lunga de 10-15 cm, terminandu-se cu o inflorescenta in forma de ciorchine care poarta mai multe flori albe, intr-un numar ce variaza de la 6 la 20. Aceste flori sunt mici si puternic parfumate, colorate cel mai adesea in alb, dar exista si soiuri cu florile colorate in roz.
Tulpina este inalta de 15–25 cm, incadrata de doua frunze mari, eliptice, cu nervatura arcuata. La capatul tulpinii se afla o inflorescenta simpla. Florilesunt albe, cu peduncul scurt, intens si placut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un rosu aprins.
Lacramioara nu este o planta foarte pretentioasa la conditiile de mediu. In general, prefera semi-umbra si spatiile mai umede, unde sa beneficieze de scurgerea apei de ploaie, dar se adapteaza foarte bine si in spatii insorite, cu conditia sa aiba apa suficienta.
Este recomandat ca plantatiile tinere, in primul an, sa fie protejate cu frunze uscate. Recoltarea florilor se face dimineata, pe racoare, tragand de tija florala pe verticala, atunci cand jumatate dintre florile inflorescentei sunt deschise.
Margaritarul trebuie urmarit cu doua luni inainte de recoltarea florilor, pentru a putea realiza o combinatie intre factorii meteorologici si mijloacele tehnice necesare infloririi la o data anume. Fortarea afara, asa cum mai este numita aceasta tehnica, necesita acoperirea plantatiei cu un tunel de plastic, catre sfarsitul lunii februarie — inceputul lui martie.
Trebuie acordata o atentie speciala aerisirii si umbririi pentru a obtine inflorirea la o data programata. Cu 30-50 de zile inainte de data programata, se evalueaza cresterea plantelor si in cazul in care aceasta este in avans, se aeriseste si se umbreste cat mai mult spatiul, pentru a limita actiunea razelor de soare, iar pentru scaderea temperaturii, se ajunge pana la a pune gheata printre plante. In situatia in care cresterea este intarziata, se profita cat mai mult de razele solare.
INMULTIRE
Primavara sau toamna, in octombrie, la perioade de 3-4 ani, lacramioarele se pot inmulti prin despartirea tufelor. Se vor scoate rizomii stoloniferi din pamant, se vor desparti si se vor sorta. Rizomii mari de lacramioare vor inflori in primul an dupa plantare, rizomii subtiri vor inflori abia in al doilea an. Rizomii se vor planta la o adancime de 5-6 cm si cu distante de 20-25 cm intre ei.
Inainte de plantare se va curata bine terenul de buruieni si se va imbogati solul cu gunoi de grajd. La un sol greu se poate adauga nisip sau pamant de frunze.
INGRIJIRE
Udarea este foarte importanta in ingrijirea lacramioarelor. Udarea se va face periodic pana in vara, iunie-iulie, altfel planta intra in repaus vegetativ prea devreme.
Nu vom lasa buruienile sa creasca printre florile de lacramioare si vom fertiliza solul in martie-aprilie cu ingrasaminte complexe.
articol de Dana Lazareanu - peisagist
