Afară-i noapte neagră; vijelie...
Se tânguiește vântul prin cotloane:
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum pornește iar, plin de mânie.
Eu stau la fos, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane;
Visez...și-n vis mă cheamă dragi icoane
Din țara Doinei, dulcea Românie !
Văd copilași pe ulițele ninse
Umblând cu steaua și cu Moș Ajunul
Și-aud departe-un cor de glasuri stinse...
Aș vrea s-alerg spre ei, să-i strâng în brațe,
Să-i dăruiesc...dar nu ma e nici unul...
Și-o lacrimă mi-alunecă pe față...
