Aud un cântec. Vine de departe
Adus de vântul serii, și mă cheamă...
Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,
Nici glas de om...E dincolo de moarte...
Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă,
Viază-n noi, trăiesc în altă parte ?
Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte !
E doina ta cea dulce, dulce mamă !...
E vocea ta...Mă strigă câteodată
De sus, de-acolo unde nu-i durere
Și unde toți ne-om întâlni odată...
- De ce se zbate pieptu-mi cu putere ?...
Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodat
În jurul meu, - ce groaznică tăcere !
