Moș cu barba de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N’o s’o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata’n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara’naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-asteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se’ntind,
Nu e ceară de-o lumină,
Nici faină
De-un colind.
Tu, cel vesel de-altădată
Strângi pustiul ăstui an
La colinda’ndătinată
Fără ceată,
Moș sărman.
Gârbov pribegești prin sate,
Te strecori pe la oraș,
Gemi pe ziduri de cetate
Dărâmate
De vrăjmaș.
Cu tropare și podobii
Faci popas într’un cătun,
Sgribulit la gura sobii
Plângi ca robii,
Moș Crăciun.
Plângi încet ! Stă la ulucă
Paznicul sub coif de fier
Și e’n stare, Moș-Nălucă
Să te ducă
Prizonier!
