duminică, 19 ianuarie 2014

VASILE VOICULESCU - ÎN GRĂDINA GHETSEMANI (referat)







Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.


O mână nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură…
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.


În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă !


Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă.

                                       


ÎN GRĂDINA GHETSEMANI de Vasile Voiculescu este o poezie de inspirație religioasă, autorul fiind inclus de George Călinescu în gruparea ORTODOXIȘTII - ICONOGRAFIA MISTICĂ.DOCTRINA MIRACOLULUI alături de Nichifor Crainic. Poezia face parte din volumul PÂRGĂ.

Poem iconografic, În grădina Ghetsemani se  inspiră din motivul biblic al Rugăciunii lui Iisus pe  Muntele Măslinilor, după Cina cea de taină. Scena este relatată în Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și înfățișată în icoanele bisericii creștine.

Poetul reține zbuciumul interior:”Și fiind în zbucium, mai cu stăruință se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături de sânge ce cad pe pământ.”Luca,22:44, dar deplasează accentul dinspre componenta divină spre omenescul suferinței.

TEMA poeziei o reprezintă ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspirație religioasă (iconografică), aparține lirismului obiectiv, prin absența mărcilor lexicale ale prezenței eului liric, dar gradarea intensității suferinței este marcată prin punctele de suspensie și propoziția exclamativă.

TITLUL nu fixează doar cadrul fizic al rugăciunii, ci denumește spațiul sacru cu semnificație în plan spiritual: locul purificării lui Iisus de patimi, prin virtuți.

COMPOZIȚIONAL, poezia este alcătuită din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufletească a lui iisus, iar ultima amplifică suferința, care se răsfrânge asupra planului exterior, al naturii.

PRIMA STROFĂ redă împotrivirea Omului în fața destinului, într-o formulare lapidară în INCIPIT: ”Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul...”.Postura christică este tragică prin omenescul ei:”Căzut pe brânci în iarbă se-mpotrivea întruna”. Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprimă refuzul asumării unui destin implacabil, în clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul îngenuncherii nu este al unui învins, ci al rugăciunii (invocarea divinității și asceza spirituală). Contrastul cromatic roșu-alb realizat prin metafore, pune în evidență zbuciumul sufletesc și condiția duală:”sudori de sânge” (trupescul, suferința fizică), ”chipu-i alb ca varul” (chipul hieratic, componenta spirituală).  Legătura terestru - ceresc este sugerată prin versul:”Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”.

STROFELE A DOUA ȘI A TREIA constituie A DOUA SECVENȚĂ POETICĂ, realizată în jurul metaforei-simbol ”grozava cupă”. Vagul religios persistă și în strofa a doua, inițial, ”soarta”, aici, ”o mână nendurată”. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor:”o mână nendurată”, ”grozava cupă”, iar rezistența la ispitire (cale a purificării spirituale), prin epitetele ”sete uriașă”, ”infama băutură”. Rezistența la ispitire implică suferința în plan fiziologic și sufletesc: ”Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă...”

Oximoronul relevă interiorizarea, trecerea la o altă etapă a purificării de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu sinele:
”În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...” - versurile reiau imaginea infamei băuturi a ispitirii, sub forma jocului aparență-esență, benefic-malefic. Imaginea artistică ”fălcile-ncleștându-și” exprimă gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul ”Bătându-se cu moartea, uitase de viață” concentrează sensul luptei christice: moartea trupului - viața de apoi.

IMAGINAR POETIC - STROFA A PATRA constituie ULTIMA SECVENȚĂ POETICĂ, proiecția suferinței interioare asupra cadrului natural. Se utilizează personificarea și hiperbola pentru descrierea elementelor decorului:”Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii, / Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă ...”. Imaginea apocaliptică este sugerată prin sintagma ”vraiștea grădinii”. Mesagerii divini, îngerii, nu însoțesc în mod explicit zbaterea omului, dar se remarcă metafora ”bătăi de aripi” care susține AMBIGUITATEA limbajului poetic: îngerii mântuirii sau îngerul morții. Ultimul vers, ”Și  uliii de seară dau roate după pradă”, întărește SUGESTIA morții / imaginea, thanatosului prin: simbolul ”uliii”, simbolistica temporală:”de seară” și aceea a gestului:”dau roate după pradă”.

NIVELURILE TEXTULUI POETIC ȘI
ROLUL LOR EXPRESIV

NIVELUL MORFOSINTACTIC

- verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativă a acțiunilor;
- expresivitatea adjectivului cu rol superlativ absolut expresiv (ex. ”amarnica-i strigare”, ”grozava cupă”, ”veninul groaznic”); adjective fără grad de comparație (”sete uriașă”, ”cu ultima putere”).
- rolul expresiv al adverbului:întruna (sens iterativ); deasupra (proiecție cosmică a suferinței);
- conjuncția adversativă dar, în strofele a II-a și a III-a - susține ideea împotrivirii, a rezistenței la ispită;
- topica afectivă (inversiuni și dislocări sintactice) - evidențiază opțiunea poetică.

NIVELUL LEXICO - SEMANTIC

- prezența unor regionalisme:”sterlici”, expresii populare: ”pe brânci”, ”fără tihnă” - intensificarea dramatismului;
- terminologia abstractă, lexicul împrumutat din sfera cosmicului și a naturii este organizat ”ca  forme sensibile ale cunoașterii” (Șt. Munteanu);
- câmpul semantic al paharului: ”grozava cupă”, ”infama băutură”, ”apa ei verzuie”;
- opoziția venin - dulceață - relevă ispitirea;
- sens denotativ / sensuri conotative, limbajul metaforic
- cuvântul poetic nu înseamnă, ci sugerează.


NIVELUL STILISTIC

- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea în inversiune, a metaforei-simbol, a oximoronului.


PROZODIE

NIVELUL FONETIC ȘI PROZODIC

- pauzele marcate de punctele de suspensie - intensificarea suferinței;
- conservarea prozodiei clasice;
- patru catrene; măsura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rimă încrucișată.


ÎN GRĂDINA GHETSEMANI de Vasile Voiculescu este o poezie de tip tradiționalist prin inspirația religioasă (poezie iconografică), coordonată a spiritualității românești. La nivel formal, se observă conservarea prozodiei clasice.








Jésus - l'ascension : créa de mon amie Lucilyne

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu