STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILUL LUDOVIC al XV-lea

A preluat cele mai elegante forme create în timpul regenței și menține rocaille-ul ca pe un principiu decorativ (curbele cu o abundență de motive decortive).

Toată arhitectura interioară era luminată și somptuoasă. În lambriurile acoperite cu motive pictate în culori pastelate și chenare aurite, decoratorii au folosit tonuri calde: alb-galben, crem, griuri ca de perlă, bleuri foarte deschise.

Tot decorul arhitecturii interioare prezenta o profunzime de elemente sculptate, pictate, marchetate, placate. Linii suple, grațioase, pline de fantezie au învins definitiv rigorile clasicismului. Curbe subtile și contracurbe sfidau parcă legile echilibrului.  Asimetria triumfa pretutindeni. Desenul capricios al reliefurilor din lambriuri a fost reluat și în obiectele decorative.

În stilul Ludovic al XV-lea, principalele motive sunt cochilia asimetrică, foaia de acant și alte frunze, păsări, buchete de flori, fructe, toate atributele dragostei: amorași, tolbe cu săgeți, inimi străpunse, apoi agrafe, creste de cocoș, animale fantastice, trofee, capete încadrate de cochilii și de flori, foarte multe flori. Compuse în zeci și sute de modalități, ele au invadat toată decorația interioară a rococoului francez (florile sunt emblemele feminine ale stilului Ludovic al XV-lea).

Motive stilul Ludovic al XV-lea

Materialele cele mai frecvente au fost lemnul de stejar, fag, nuc, bronzul și arama, marmura gri, roz, roșu, verde, oranj sau bleu; catifele, stofe și mătăsuri în culori deschise, precum și covoare aduse din Orient.

Covor

Culorile au avut o importantă funcție decorativă. Tonuri tandre, armonizate cu grijă, acopereau lemnul paturilor, al scaunelor, măsuțelor etc., fiind mai întotdeauna asociate câte două: alb cu bleu, roz cald cu vernil foarte deschis, roz cu alb, galben luminos ca lămâia cu argintiu. În apartamentele princiare, mobilierul era aurit.

Cameră decorată în cel mai autentic stil Ludovic al XV - aparținea unei ducese de la Curte.

Gustul pentru obiectele venite din Extremul Orient a dus la aplicarea unor panouri chinezești pictate și lăcuite pe mobilierul stilului. Acestea fuseseră  desprinse de pe cufere sau paravane originale. Aspectul lor era cam sumbru. Iar stilul Ludovic al XV-lea - luminos și vesel. Așa că, în scurt timp, s-a renunțat la aceste panouri și artizanii francezi, folosind lacurile, pictau pe fonduri albe sau în tonuri foarte deschise elemente din registrul rocaille și flori.

Uneori, în pictură se introduceau și plăci de porțelan de Sevres, care sporeau efectul decorativ al suprafețelor ornate. Există în muzee elemente de mobilier decorat cu Sevres. În scurtă vreme, și alte țări din Europa vor introduce în ornamentarea mobilei  faianța sau porțelanurile. Chiar și placaiul mobilelor  sau desenul marchetăriei se  compuneau cu grijă din  esențe contrastante, pentru  ca efectele cromatice să se  poată vedea clar.

Din lemn de trandafir, de violete, de palisandru, lămâi etc., artizanii compuneau marchetăria care acoperea suprafețele mobilierului cu buchete de flori, peisaje, scene pastorale, personaje, instrumente muzicale etc.

Toate piesele de mobilier, oricum ar fi ele decorate, au muchiile, marginile, postamentele terminate în metal, cel mai adesea din bronz aurit. Din el s-au făcut  ghirlande somptuoase, ajururi delicate pentru  frontoane (de scaun, dulapuri etc), dar și motive ornamentale care se aplicau pe conturile pieselor, subliniindu-le parcă. Închizătorile, broaștele, clanțele etc., se compuneau cu aceeași fantezie și grație pentru a decora mobilele ca niște ornamente delicate.

Paturile sunt de câteva tipuri: cel francez tradițional cu baldachin continuă a fi la modă, dar se răspândește cel introdus într-o nișă căruia i se pun perdele. Acest model are două sau trei laturi capitonate. S-au folosit, de asemenea, șezlonguri în câteva variante, toate capitonate, canapele în formă de gondolă sau panere otomane cu spătar, sofale și sultane (un fel de perne mari suprapuse fixate între ele, având două rezemători, dar fără spătare și plasate într-o nișă cu oglinzi).

 Paravanele aveau o mare răspândire. Ecranul lor  reproducea ornamentica mobilierului.

Scaunele, multe ca număr, includeau variate tipuri: în formă de trapez, cu un spătar cambrat în partea de sus în afară (sau necambrat), cabriolete, al căror spătar era așezat pe trei din cele patru picioare ale scaunului, așa încât pare că înfășoară corpul. Mai toate cabrioletele erau tapițate cu pai; fotolii cu spătare și brațe mai înalte sau mai joase. Caracteristice pentru stil sunt fotoliul de birou, cu spătarul ca un semicerc ce înconjoară pe trei laturi piesa, și fotoliul  de toaletă, cu o formă analogă. Ele sunt tapițate cu piele, mătase și mai rar cu pai. La nici unul din scaune sau fotolii nu există unghiuri drepte.

fotoliu stil bergere - Ludovic  XV

Mesele de mici dimensiuni apăreau în toate încăperile: pentru jocuri, pentru lucru, pentru servit (servante pătrate, rotunde sau triunghiulare), pentru toaletă, numite și coafeze, având în sus trei sertare dintre care unul vertical și dublat în interior cu o oglindă; modelele de masă de toaletă sunt multe, iar dispoziția sertarelor și a oglinzilor diversă.

Existau și măsuțe care se așezau lângă pat, având picioare scurte și late, în care se fixau corpurile de luminat. Mesele mari pentru sufragerii au continuat să fie simple și acoperite cu stofe prețioase. Cele în consolă cu lemnul aurit și două picioare, puse sub oglindă lângă un perete, erau socotite obiecte de mare preț.

Comodele din acaju, nuc sau palisandru, pictate sau marchetate cu plăci de marmură și ornate cu bronzuri aurite, sunt de două tipuri. Mai răspândite sunt acele piese foarte fine, cu picioare înalte și două sertare suprapuse: în afară de acestea, există și unele cu picioare joase având mai multe sertare și un aspect mai robust.

Șifoniera, o mobilă derivată din comodă, dar mai înaltă și mai largă decât ea, are două sau trei sertare ce se deschid în lături. Piesa e foarte decorată, lăcuită și pictată cu motive chinezești. Picioarele ei sunt înalte și, bineînțeles, ca la toate celelalte piese, cambrate.

Biroul apare în câteva variante: plat, cu trei sertare înșirate unul lângă altul pe aceeași linie sub placa de  stejar, căptușit cu palisandru; are colțuri rotunjite și picioare cambrate, ornate cu motive din bronz.

Biroul în formă de spate de măgar are un element în curbură și montat în balamale, se închide acoperind placa și cele trei sertare puse pe ea. Birourile capucine (citiți capiusin) au resorturi disimulate, cu sertarele puse pe placă și în fața lor o tăblie  marchetată, care le acoperă. Când este deschisă și lăsată în jos, ea servește pentru scris, iar sertărașele rămân libere la vedere.

Există în afara acestor tipuri multe altele, ca de pildă cel cu cilindri formați din lamele înguste, și care de asemenea formează un element ce acoperă sertărașele, ca și alte modele fine și împodobite cu marchetărie artistice. Trebuie menționat că în această uriașă revărsare de fantezie există și piese de mobilă, și nu puține, marchetate cu motive geometrice al căror desen din esențe de diferite tonuri asigură un anume echilibru. Această persistență a tradiției, care crește spre sfârșitul epocii, reprezintă reacția față de excesul de rocaille.

Splendidă garnitură ceas - sfeșnice - stil Ludovi XV - bronz aurit montat în porțelan turcoaz - porțelan chinezesc Fu - cca. 1880

Ludovic al XV-lea  1710 –  1774