marți, 21 ianuarie 2014

STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILUL REGENCE









Nuntă în perioada (stilul) Regenței



Interior stil Regența - Anglia


Regency Interior | WPT-A009

Interior Regency -Panele - stejar






Este tranzitoriu între Ludovic al XIV-lea și  Ludovic al XV-lea.

Tendința este către comoditate.

În timpul acestui stil  se mențin lambriurile în culoarea lemnului, care se lustruiește cu ceară.
Toată lemnăria este alcătuită din panouri având ca borduri pilaștri în  relief, iar în centru o rozetă. Panourile ușilor au o  cochilie de chirlande sau arabescuri. Deasupra există un fronton cu pictură decorativă.






PARDOSEALA este  din  parchet  sau dale din mozaic de marmură. 


ȘEMINEELE sunt mai joase și mai late decât în stilul anterior, ornate îndeobște cu o cochilie centrală.

Interioarele erau luminate de lustre și aplice asimetrice.

Linia întregului interior devine curbată și mai suplă.



Lustră Regence (din bronz)
Comodă Regence



PRINCIPALELE MOTIVE ORNAMENTALE  sunt cochiliile din foi de acant (modelate asimetric), , frunzele de palmier, rensourile curbate, capetele de fauni și feminine purtând o diademă, precum și medalioane, instrumente muzicale, fonduri cadrilate.

Barocul italian furnizeazî numeroase elemente pe care acest stil le adoptă întocmai: flori, plante, legume, fructe, animale.

Mărfurile venite din Extremul Orient amplifică gustul pentru exotism, și astfel se introduc  în registrul stilului pagode, dragoni, maimuțe, flori bizare etc.
Arama și bronzul aurit, cizelat, rămân la modă; din ele se fac numeroase motive:  frunze de acant, busturi feminine, capete de fauni etc; cu care se ornează comodele, mesele, dulapurile.
Alte materiale întrebuințate sunt lemnul natural: stejar,  abanos, păr colorat foarte închis (până la negru) și foarte multe alte esențe cu vine și noouri vizibile chiar și  sub ceara cu care erau lustruite; se mențin și materiale scumpe, ca aurul și argintul.
Marchetăriile cu care se plachează mobilierul sunt din lemn de trandafir, violetă, palisandru, alun, lămâi etc. Caracteristic pentru stil este faptul că decorația se realizează prin încrucișarea diverselor esențe în așa fel încât striațiile lemnului, longitudinale sau concentrice, așezate în lung, în lat, în bie, să creeze efecte cât mai frumoase. Pe acest desen, rezultat din ritmica fibrelor, sunt așezate motivele.
Paradoxal, tulburările economice ale vremii au impulsionat dezvoltarea artelor decorative. Nu atât criterii estetice, cât mai ales rațiuni economice au determinat fenomenul. Oamenii doreau obiecte valoroase care să constituie prin ele însele bunuri prețioase.

Artiștii mari ai vremii au influențat creația decorativă.
Pictorul Watteau, în primul rând (deși el personal n-a lucrat direct) – linia ușoară, grațioasă, fantezistă și senzuală a întregii ambianțe este contemporană cu acest mare pictor.
Prin tradiție se mențin piesele concepute în stilul anterior, cu motivele ornamentale corespunzătoare. Dar multe din ele sunt modificate (în primul rând pentru comoditate), apoi se introduc noile forme cu linia cambrată și motivele respective, uneori cu figuri inspirate din Watteau.



Oglindă Regence



La Muzeul de Artă din Paris se pot vedea piese care fac tranziția între stiluri (atât cele care au suferit modificări, cât și altele nou concepute în care se mențin influențe ale stilului Ludovic al XIV-lea. De pildă, există fotolii cu brațe și picioare din lemn natural lustruit, locul pentru așezat și  spătarul tapițat cu savonerie. Deschiderea este largă, brațele  au profilul de acoladă și picioare curbate. Dar stinghiile care unesc picioarele sunt în X cu agrafă.









Există și  mese care mențin bordura de lemn festonată a centurii pe care este așezată placa, dar cochilia (motiv central) are cinci ramuri și picioarele sunt cambrate. Și pe măsură ce ecourile trecutului se  sting, liniile devin tot mai sinuoase și fanteziste.
Suprafețele centurilor de masă, cartușele etc. sunt decupate, ajurate, iar marginile onculate în frunze și flori.
Lemnul este cizelat aproape ca metalul pentru a se obține efecte cât mai spectaculoase.
Către sfârșit liniile  se îndulcesc în curbe moi. Aproape că nu există unghiuri. Totul e sinuos.


Pat Regence
Sofa Regence - Scoția





PATURILE  încep să fie plasate într-o nișă sugerând alcovul. Nișa are o draperie și perdele. Tot interiorul ei este capitonat cu aceleași stofe și patul și draperiile. Dar se folosesc încă și  paturile cu  baldachin, numai că acum  lemnul frontonului este  neacoperit de stofe. Motivele sculptate în esență naturală și bine ceruite sunt lăsate la vedere. Piesa are două sau trei laturi înălțate și îndesat tapițate. Când are numai două – căpătâie tapițate, seamănă destul de bine cu paturile de azi.
COMODA are profil de „arbaletă„, linii sinuoase și  suprafețe acoperite cu ornamente de bronz. Ea se  extinde foarte mult și înlocuiește în apartamentele  elegante dulapul (care este exilat într-o încăpere mai dosnică, destinat păstrării hainelor).

SCAUNELE sunt multa mai confortabile, au spătarele mai joase sau mai înalte, cu tapițeria mărginită de un cadru de lemn natural. Picioarele sunt cambrate în formă de S sau picior de căprioară, iar stinghiile dispar. Centura pe care e fixat locul de așezat este sculptată și are întotdeauna un motiv central.

Fotoliile au aceleași caracteristici ca și scaunele. Brațele tapițate se sprijină pe console cambrate, pe  care sunt stilizate frunze. Fotoliul cu urechi, numit „bergeră”, este bine tapisat și primește o pernă. În afară de acestea, există șezlonguri și canapele ce se așează de-a lungul pereților, taburete pliante și banchete cu opt picioare, răspândite prin încăperi.


Banchetă (stil șezlong) cu 8 picioare - o bergeră dar fără perne sau tapiserie
Motiv Regence - Versailles
Picior mobilă (stil regence)
Birou Regence
Masă de scris Regence



La sfârșitul epocii, se adoptă pentru toate  un sistem de șasiu ce permite modificarea garniturilor după dorință.
MESELE  sunt din ce în ce mai puțin decorate. Azi, în muzee, se văd mai ales cele care au centura (pe care este așezată placa) sculptată (numai pe trei laturi) și picioare fin cambrate. Au fost foarte apreciate și măsuțele în consolă cu două picioare, fixate lângă un perete, în al cărui lambriu este încorporată o oglindă. Aceste piese ornamentale cu tot fastul  rocaille-ului aveau în primul rând o funcție decorativă: pe ele se așezau mici opere de artă sau vase scumpe.

În toată epoca regenței ele au fost obiectele cele mai luxoase.

BIROURILE erau plate și purtau îndeobște cinci sertare dintre care unul este central. Picioarele cambrate, terminate în sabot, au un filet subțire de aramă, închizătorile și broaștele sertarelor sunt cel mai adesea lucrate în bronz aurit.

File:Rosalba Carriera Portrait Antoine Watteau.jpg


Portretul lui Antoine Watteau Portrait (1684-1721) - în ultimul an de viață

pictură de Rosalba Carriera