Salutul este prima formă de politețe și bună creștere. El poate avea mai multe nuanțe; poate fi o simplă formalitate, dar poate reprezenta și expresia unei stime și afecțiuni deosebite.
Bărbații trebuie să salute primii femeile, bărbații mai tineri salută primii bărbații mai în vârstă, subalternii își salută primii șefii ierarhici.
Femeile tinere salută primele femeile mai în vârstă.
Cei ce sosesc la o reuniune salută pe cei sosiți înaintea lor.
Salutul este obligatoriu la intrarea într-un birou, într-un magazin mic, într-un compartiment de tren, într-o sală de așteptare, într-un lift, într-un restaurant (salutăm ospătarul, portarul, valetul).
Nu se salută persoanele necunoscute din autobuz, tramvai, dintr-un hipermarket, dintr-o gară.
În cazul unei întâlniri pe stradă, bărbații salută ridicându-și pălăria de la o distanță de 2 - 3 metri de persoana pe care doresc să o salute, înclină ușor capul, privesc în ochii persoanei salutate și în același timp scot din gură țigara (dacă-s fumători). De asemenea, în timpul salutului mâna cealaltă se scoate din buzunar, dacă din întâmplare se află acolo. Pălăria se ridică de pe cap cu mâna opusă părții pe care se găsește persoana salutată, pentru ca fața celui ce salută să nu fie acoperită de pălărie. Dacă persoana care salută are mâinile ocupate, va saluta prin simpla înclinare a capului. Tot prin înclinarea capului vor saluta și persoanele care sunt fără pălărie.
Femeile ce sunt salutate răspundla salut printr-o înclinare a capului și printr-un surâs, care atestă că au recunoscut persoana care a salutat. Femeile salută în același fel - adică cu o înclinare a capului și cu un surâs - femeile mai în vârstă. Evident, femeile care poartă pălărie nu și-o ridică de pe cap în nici unul din cazuri - ridicatul pălăriei se aplică doar la bărbați.
Când pe stradă este întâlnită o persoană, ce pare cunoscută, fără să ne amintim cine este, se recomandă să fie salutată.
Cei ce se găsesc într-un autoturism trebuie să salute primii pietonii cunoscuți. Dacă persoana cunoscută se găsește într-un grup, se va saluta întregul grup, dar întregul grup are datoria să răspundă la salut.
Salutul verbal constă din câteva cuvinte ce se rostesc odată cu salutul cu pălăria sau prin înclinarea capului: „Bună ziua” etc.
Salutul verbal se practică de obicei între prieteni, rude sau persoane intime și cuprinde expresii ca”Bună dimineața”, „Bună seara” etc. ”Ce mai faceți” etc.
Constituie un act de impolitețe prescurtarea formulelor de salut ca: 'Neața.
STRÂNGEREA MÂINII
Strângerea mâinii poate fi ocazionată de: întâlnirea pe stradă a unor persoane, participarea la o reuniune, primirea unei vizite la birou, la locul unde lucrați sau acasă.
Mâna se strânge fără brutalitate, dar nici nu este indicat să se întindă o mână moale, fără vlagă. Nu se vor apuca numai vârful degetelor, ci palma întreagă. Nu se scutură mâna persoanei cu care dăm mâna și nici nu se reține mâna mai mult timp.
Dacă întâlnirea are loc pe stradă între mai mulți bărbați, aceștia după ce se vor saluta ridicând pălăriile de pe cap și se vor opri, atunci bărbatul cel mai în vârstă sau cel mai mare în grad (șef, militar, etc) va întinde mâna bărbaților mai tineri sau mai mici în grad.
În cazul în care întâlnirea are loc într-un birou sau la o reuniune, atunci bărbații ce stau pe scaun se vor ridica pentru a strânge mâna noilor veniți. Nu se ridică de pe scaun persoanele ce au infirmități sau sunt mult înaintate în vârstă. Cel mai în vârstă dintre noii veniți va întinde mâna întâi bărbatului cel mai în vârstă sau mai mare în grad și apoi celorlalți.
Dacă întâlnirea are loc între femei și bărbați, de exemplu între două familii mari, atunci ordinea în care se va da mâna va fi următoarea:
- femeile dintr-un grup dau mâna mai întâi cu femeile din grupul celălalt. Femeia cea mai în vârstă sau mai mare în grad va întinde prima mâna femeilor tinere;
- după ce au dat mâna între ele femeile vor da mâna cu bărbații. Femeile sunt cele care întind mâna, mai întâi bărbaților celor mai în vârstă și după aceea celor mai tineri;
- la urmă își dau mâna bărbații între ei.
Nu vreau să spun cât de neplăcut și de penibil se întâmplă foarte adesea când bărbații se bulucesc unul spre altul dându-și mâna și femeile zâmbesc pe margine, fără a întinde mâna sau fără oricare alt gest de politețe....Sunt sigură că recunoașteți imaginea.
SĂRUTUL MÂINII
Deși în unele țări apusene sărutul mâinii este considerat ca un obicei perimat, la noi în țară această tradiție s-a păstrat și este considerată ca un semn de curtoazie al bărbaților față de femei, în special față de femei mai în vârstă, soții de înalți demnitari, alte personalități.
De regulă sărutul mâinii se practică numai în casă, în săli de spectacol, săli de banchet etc. și nu se practică pe stradă, pe terenuri de sport și în general nu în plin aer.Se sărută degetele aproape de încheietură (înspre mână, sus).
Când o femeie poartă mănuși, este o greșeală să i se sărute mănușa. În acest caz bărbatul căruia i s-a dat mâna va face o înclinare mai pronunțată a capului și a corpului ceva mai pronunțată fără să se aplece până la mănușă.
Nu se sărută mâna unei femei ce este așezată pe cealaltă parte a mesei sau peste un scaun, pe care șade cineva.
În cazul în care un bărbat sărută mâna unei femei, el are obligația să procedeze la fel și cu celelalte femei de față. Atunci când sărută mâna, bărbatul trebuie să aibă o atitudine politicoasă, lipsită de afectare sau de indiferență.
PREZENTĂRILE
Indiferent de locul unde se fac prezentările (la o reuniune, într-o vizită, pe stradă, într-un birou, sală de spectacol, etc) trebuie să se respecte următoarele reguli:
Bărbații sunt prezentați femeilor;
Bărbații tineri sunt prezentați bărbaților în vârstă, cei cu grad mai mic în ierarhia socială sunt prezentați superiorilor;
O femeie tânără este prezentată unei femei mai în vârstă;
O fată tânără va fi prezentată unui bărbat mai în vârstă, unui demnitar, unei personalități;
Persoanele care intră într-o încăpere, în care are loc o reuniune, ședință etc.. sunt prezentate persoanelor sosite mai înainte. Această ordine se inversează numai dacă noul sosit este o personalitate marcantă;
Persoanele ce vin singure sunt întotdeauna prezentate perechilor (soție și soț - aceasta este ordine, întâi soției apoi soțului)
Persoanele ce au mai multe titluri sunt prezentate numai cu titlul cel mai mare;
Dacă unul din soți îl prezintă pe celălalt nu va spune numele acestuia, ci simplu: „soția mea” sau „soțul meu”. De asemenea va spune: „fiul meu Dan” sau „sora mea Maria Georgescu”;
Dacă este prezentată o pereche se va spune doar: „familia Ionescu”. Dacă soțul este medic se va spune: „ doctor Banu și soția” sau „profesor Popescu și soția”. În toate cazurile - când vorbim de familii - va fi prezentat întâi soțul și apoi soția;
Femeile când se prezintă își spun numele de familie. Constituie o gravă greșală ca atunci când se recomandă să-și spună numele de botez sau diminutivul folosit în familie. De exemplu: „Lili”, „Cici” etc.
Ori de câte ori îi este prezentată o altă persoană, bărbatul își ridică pălăria de pe cap, iar dacă se află într-o încăpere se ridică în picioare. Femeia căreia îi este prezentat un bărbat va înclina ușor capul, dacă prezentarea s-a făcut pe stradă, iar dacă se află într-o încăpere va rămâne pe scaun, cu excepția cazurilor când i se prezintă o persoană în vârstă sau o personalitate marcantă și atunci se va ridica în picioare;
La prezentarea în fața unui șef ierarhic, pe care nu-l cunoaște cel ce se prezintă va putea spune:
- Îmi permiteți să mă prezint: Radu Rădulescu
O femeie necăsătorită în această situație (adică în fața unui șef -șefă) va spune:
- Îmi permiteți să mă prezint: Raluca Rădulescu.
În cazul familiilor, soțul face primul pas și apoi își prezintă șefului și soția, cu ”Îmi permiteți să v-o prezint și pe soția mea”.
