.
CÂNTEC DE DOR
de artemida
Se trezește soarele, razele-și întinde,
Peste clipe care se mai zbat în timp,
Alungând tristețea cerul își cuprinde
Sărutând prea gingaș totul pe pământ.
Strălucește-n verde iarba pe câmpie,
Florile se scoală în lumini de viață,
Albinuțe zboară, vântul cald adie,
E o zi frumoasă, chiar de dimineață.
Cântă-n valuri marea, scoicile răsună,
Murmurând își poartă apele izvorul,
Se întrec la triluri păsările-ntruna
Ceru-i plin de îngeri va începe corul.
Clopote-și trimit glasuri câte unul,
Fredonând se-aude din adânc de glie,
La cântarea dragă, oamenii s-adună,
Spre a Ta slăvire, pentru veșnicie.
Mulțumim de viață, Tată iubitor,
Sfeșnicul de aur ne mai dă sperare,
Toate Ți se închină și le este dor,
Și revarsă doruri prin a lor cântare.
|
|
