SĂRUT DE GÂND
de Larysa
Iubeşte-mă-nadinsul acestor vremuri şubrezi
Fără să iei în seamă că dorul muşcă-n noi
Să reprimăm tristeţea-ceaţa ochilor limpezi
Liniştea îmbrăcând-o, de-al lumii zbucium goi
Fă-i ciudă fericirii că prea e-nfumurată
Fălindu-se cu-aceia ce-n trup o găzduiesc
Inspir-o de prin gânduri, respir-o dintr-o şoaptă
Să-ţi simt în pori iubirea, zvâcnirea-i să-mi doresc
Strânge de gât durerea ce doar durere cheamă
Gândeşte-mă-n plăcere ca doar plăceri să-ţi fiu
Durerea-i moarte vie cu lanţuri ce te-nhamă
Amorul meu e viaţă, murind viaţa-mi târziu
Şi nu-mi da amăgirea că mă adori în vise
Şi nu spune că dorul în noapte te-a ajuns
Dă-mi clipa cea de-acuma, nu clipe-n van promise
Un gând trimis spre mine, în suflet m-a pătruns...
Cu un cuvânt mă mângâi simţindu-te fior
Cu o tăcere-mi tulburi dorinţa cea febrilă
Şi-atingi în treacăt umbre din văi cu munţii lor
Căci vii să-mi bântui trupul fără opriri de milă...
Astfel simţind iubite, nu voi alte plăceri
Veşmânt de complicaţii prin viaţa ce m-a-nvins...
A mea dorinţă-i asta : sărut de gând să-mi ceri
Când împotrivă-s toate, iubeşte-mă-nadins.
|
|
