NĂRTURISESC
de ManuManu
Am început să scriu ca să măsor iubirea,
Dar fiecare vers trecea prin infinit
Atunci am înțeles ce mare e orbirea
Căci soarele și luna în vers s-au întâlnit.
Am scris de sărbători cu visele în gânduri,
Și fiecare vers îl răstigneam plângând
Însă iubirea asta din nesfârșite rânduri
Privea duios la mine cu ochii lăcrimând.
Am măsurat toți anii trecuți prin calendare
Când viața fulguiala cu stele argintii
Și-am colindat prin lună iubind la întâmplare
Însă iubirea iată, mărturisesc c-o știi.
Am scris în rimă, iară, de lună și de sori,
De stele călătoare, de cer și de pământ,
De crânguri înverzite și de grădini cu flori
Și i-am făcut iubirii atunci un jurământ.
N-am să mai las viața să legene pe ramuri
Și nici mireasma nopții să stea în poezii,
Ci am să prind durerea cu nesfârșite hamuri
Că orice gând se-mbată cu visele târzii.
Iar de va fi vreodată să scriu de dorul tău
Cu-acel torent de vise ce-a poposit în pat
Voi stinge ceasul sorții de pe întinsul hău
Și las cerul cu stele în haosul dublat.
|
|
