DORUL
de Manolescu Mihai
La margine de clipă,
Pe-o frunză călătoare,
Cu zbateri de aripă
Fecund tremurătoare,
Sălăşuieşte dorul,
Prezenţă diafană
Ce îşi urmează zborul
Ghidat de-un vârf de pană.
În paşi de balerină
Ce cucereşte scena,
Cu graţii de felină
Ce îşi supune vremea,
Se-aşează la fereastră
Şi mă priveşte-n ochi,
Sădind la mine-n glastră
Sămânţă de deochi.
El pleacă mai departe,
Căci are-o listă lungă,
Iar până peste noapte
Mai trebuie să ajungă
La mii de alte chipuri
Sortite-a fi privite
Şi-a scoate din nisipuri
Iubiţi... pentru iubite.
|
|
