miercuri, 17 iulie 2019

GLASUL TĂCERII - de Larysa





GLASUL  TĂCERII


de  Larysa


Iubeam să fiu îndrăgostită
De cineva...un sens, o boare
 Iar eu, la rândul meu iubită
Visam la glasul de chemare


 Iubeam în gânduri vinovate
 Ce-mi repetau cuvânt de lege 
 "Din comportările-ţi ciudate
 Nimeni, nimic nu înţelege"


 Iubeam cum Luna îl iubeşte
 Pe Soare, fără să-l atingă
De mii de ani la fel trăieşte
Şi dragostea-i, nimic n-o schimbă


Iubeam ca o prioritate
 Căci printre lucruri omeneşti
 Erai a mea eternitate
 Erou ca-n vremuri de poveşti


 Iubeam şi trist, iubeam şi vesel
 Ce sentiment înălţător...
 Simţeam că tu erai alesul
 Când pieptu-mi tresărea de dor


 Cât mai iubeam zborul de fluturi
 Ce-şi fâlfâiau aripi în umbră
Când tu-mi spuneai ce mult te bucuri...
 Simţeam cum dragostea abundă


 Ştii cât iubeam, vei ştii vreodată
Ori poate crezi c-am fost nălucă  ?!
Năluca nu stă-nlăcrimată
Când disperarea o apucă


Iubeam ascuns chiar şi durerea
 Ce mă strângea în pragul serii
Şi-acum iubesc doar adierea
 Ce-ţi poartă-n ea glasul tăcerii...