VECHIUL COD ...
de Larysa
E...sentimentu-acela care arde
Cu flăcări fără foc şi fără fum
Proptit în inimă şi-n minte şade
Şi-n trup, ţigara ce devine scrum
E haina ce-ţi îmbracă tot decorul
Acum de gheaţă, apoi înfrunzit
Cuprins de spaimă tremurând fiorul
De parcă umbli-n ploaie dezgolit
E gândul prins în colorate panglici
Ce numără ca tâmpul stelele
Dar contrazice reguli, matematici
Căci unu şi cu unu, una e...
O şoaptă trează îţi culcă simţirea
Pe pat de fluturi ce te umblă mut
Cu noaptea-n cearcăne rugând privirea
Să contureze-acelaşi început...
Parcă absent de-a lumii amorţeală
Renaşti în alte lumi prinse-n eter
Iar pe pământ, sub văluri de sfială
Şi-n sensuri cu nuanţe de mister
Parcă nu-i vis şi nici realitate...
Dă-mi cerule un semn...ce poate fi
Lumina vieţii ori ceasul de moarte
Ori vechiul cod din verbul "a iubi" ?!
|
|
