CITADINĂ
de AL05
S-a rărit orașu-n toamna asta
Și deodată nu știu cum, mai pal
Și mai gol ` mi-apare la fereastră -
Mă jenează nudul autumnal.
E bătrân orașu-n toamna asta,
S-a-nvelit într-un flanel cețos
Provocând pojar pe caldarâmuri,
Ca un moș scăpând luleaua jos.
A-nghețat orașu-n toamna asta,
Și în frigul ăsta citadin,
Doar cafele aburesc mansarde -
Restul e monotonie, spleen.
Mi-e mai drag orașu-n toamna asta -
Știu că undeva pe-aproape-mi ești
Și respiri și tu aceeași toamnă,
Și aceeași toamnă o iubești...
|
|
