MI-E SUFLETUL TOAMNĂ...
de ellena
Mi-e sufletul toamnă desculţă în ploaie –
poveste-mpletită pe-un petic de foaie,
arcuş de vioară, un cântec de seară –
povară…
Mi-e sufletul toamnă uitată-n cuvinte –
gânduri pitite-n culori ruginite,
murmur de zare lipsit de culoare –
un semn de întrebare…
Mi-e sufletul toamnă, iar eu sunt tăcerea
ce-n sunet de ploaie, îţi cântă durerea.
Mi-e sufletul toamnă, iubire şi viaţă
iar eu sunt un vis, o clipă de gheaţă…
|
|