TRISTĂ POVESTE - de Raluca Ştefania Mihai

TRISTĂ  POVESTE  de  Raluca  Ştefania  Mihai   Dezgolite, gândurile aleargă către mâinile dezgolite  de nisipurile orfane.  Lasă-mă să sting încet ultima lumină a asfinţitului ce nu-mi  mai aparţine demult. Marea... ţi-aminteşti când ni se-mpleteau umbrele ? Poveştile nespuse ale nopţii  ţi-ar atinge tălpile, ţi-ar săruta săratele-amintiri dar... trist april pe buze... ssst! e târziu să mai trăim.