UNDEVA SPRE NICĂIERI - de Elena Oprică

 

UNDEVA SPRE NICĂIERI de  Elena Oprică aerul ascuţit al vremilor îngheţate  a invadat fierbinţeala viselor  se întinde în mine deşertul...  încerc să scap de-acolo  mi-e teamă de furtunile de nisip  pulbere şi lacrimi-un amestec ce îngroapă tot...  găsesc un drum lăturalnic  pe săgeată scrie "nicăieri"  îmi adun fiinţa străpunsă de ţepii îndoielii şi  o târăsc pe acest drum acoperit cu praf de Lună spartă... spre nicăieri  poate mă voi opri totuşi  undeva...