UNEORI PETE...
de Maria Cătărău Medeanu
Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viață pictată fără defecte ?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aștept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur și o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete ?
Nu cred în minciuni și nici în povești
Care încep cu 'A FOST ODATĂ'
Și se termină când nu mai ești
Pentru că viața nu este ceea ce pare
Este chiar mult mai vie redată-n culoare.
Perete sau zid, oricine-ai fi
Tu ești rama care-o susții.
Nu este ușor să visezi,
Mai greu este să te trezești
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune povești.
|