(ref. la pictura lui Luchian)
Arde rugul toamnei cu frunze mari de-aramă
Şi în dezmăţ se-aruncă de-asupra pe cărări
Dar piaţa, Piaţa Mare, cu florile mă cheamă.
Înteţit în pale-i vântul din toate patru zări.
Adun în cele două braţe mirosurile aspre
De tufănele, dumitriţe pe care-am dat un ban
Mă-mbie florăreasa la crizanteme-n glastre
Privesc la chipul ei, şi-i Safta lui Luchian.
Haide, ia măi doamnă! Ia uite ce florar!
-Cu ochii tot un zâmbet şi degetele grase-
Să duci la tine-n casă prinţesele frumoase!
Le-oi lua, făi Safto, deşi este brumar ...
Ca o vedetă pe scenă în clipa decernării
Mă simt la vârsta brumelor încununată
Din mâna florăresei-i premiul. Cele imunde
Se trec cu vorba-i, în zâmbete spălată.
(culeasă de pe net - semnat - mariana 1)
