- Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâine ?
Mi-e foame, și să știi că am să mor !
- Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Că mâine iese plugul pe ogor.
- Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâine ?
De-amar de vreme tot m-ai amânat...
- Mai rabdă, puiul mamii, până mâine
Că mâine vom ieși la semănat....
- Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine ?
Nu-ți este teamă, oare, c-oi muri ?
- Mai rabdă, puiul mamii, până mâine
Că grâul până mâine va răsări...
- Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâine ?
Vezi, inima mea bate tot mai rar...
- Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Că grâul nostru este la morar...
- Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine ?
Ah, tare mi-este teamă c-o să mor...
- Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Că mâine scoatem pâinea din cuptor...
Dar când crescu mirosul pâinii coapte,
Odorul mamii galben ca un spic,
Își închinase fruntea peste noapte,
Și de atunci n-a mai cerut nimic.
