SFÂNTUL BENEDICT ÎȘI INSTITUIE REGULILE
În anul 529 Benedict, un nobil italian retras ca sihastru în regiunea Romei, întemeiază mânăstirea Montecassino.
În anul următor, el instituie regulile fundamentale ale ordinului benedictin, reguli ce semnifică actul de naștere al vieții monastice în Occident.
Mănăstirea Montecassino
Născut în 480 în provincia Nursia, din Umbria, Benedict a părăsit în jurul vârstei de 20 de ani viața de glorie lumească la care îl destinau nașterea și educația sa, spre a trăi în ”pustie”, adică în singurătate.
La acea vreme, nici o viață colectivă de mănăstire nu exista încă în Occident. Bărbații sau femeile care renunță la lume pentru a-și închina viața lui Dumnezeu se retrag în colibe sau în peșteri, ori se dedică meditației într-o izolare aproape totală. Între diverșii pustnici există rare legături. Benedict însuși, care a ajuns mai întâi în ”pustie” însoțit de doica sa, este apoi asistat de un alt călugăr care, în fiecare zi, vine ca să-i coboare, într-un coș atârnat de o funie, alimentele care îi îngăduie să-și ducă traiul în peștera apropiată de Subiaco, unde și-a ales locul de sihăstrie.
Lipsiți de un îndrumător spiritual, trăind după propria lor judecată, fără porunci care să le dicteze cum anume să-și folosească timpul, pustnicii riscă să-și piardă curajul, să cadă în rătăciri teologice sau să substituie ascezei delăsarea totală. Pentru a evita asemenea primejdii, Benedict se hotărăște să-i grupeze pe călugări și să le ordoneze viața și cultul după un sistem normatic riguros.
”Despre munca manuală zilnică”
”Trândăvia este dușmanul sufletului. De aceea, la momente prestabilite, frații trebuie să se ocupe cu munca mâinilo, și, la ore tot fixe, cu lectura divină. De la Paște până la începutul lui octombrie, ieșind dimineața, să facă muncile necesare de la prima oră până la a patra. De la a patra până la a șasea oră, să se ocupe cu lectura. După a șasea oră, sculându-se de la masă, să se odihnească în paturile lor, în liniște desăvârșită, sau, dacă unul din ei vrea să citească, să citească pentru el astfel încât să nu deranjeze pe nimeni. Și să fie celebrată nona (ora a noua) un pic mai devreme, pe la mijlocul orei a opta; apoi iarăși să-și vadă de îndeletnicirile lor până la vecernie.
Dacă nevoia sau sărăcia cer ca ei să se ocupe cu recoltele, să nu se întristeze: înseamnă să fie cu adevărat călugări dacă vor trăi din truda mâinilor lor, ca părinții noștri și ca apostolii ”
Extras din Regula Sfântului Benedict, cap. XLVIII.
Montecassino și regulile benedictine
La sud de Roma, pe muntele Cassino, pe locul unde se înălța odinioară un templu al lui Apollo, Benedict inaugurează așadar, în 529, șantierul celei mai vechi dintre mănăstirile Europei.
În abația ale cărei ziduri se ridică treptat, el lucrează la o operă inedită: elaborarea unei colecții de principii și canoane care le fixează fiecare moment al zilei călugărilor care vor veni să trăiască în preajma lui.
Acest regulament prescrie contemplația și rugăciunea, dar și munca. Există chiar în incinta mănăstirii tot ceea ce este necesar pentru a da o ocupație călugărilor, atât intelectual (astfel, de pildă, o bibliotecă ce va deveni una din cele mai bogate din lume), cât și practic (ateliere, o exploatare agricolă, o moară, o grădină).
Regulile supun de altfel viața comunității și pe aceea a fiecăruia din membrii săi autorității abatelui: Benedict în persoană, în primul rând , apoi succesorii săi, desemnați prin votul călugărilor.
Mănăstirea Montecassino - interior
Răspândirea monahismului
Pe la 580, când longobarzii au năvălit în Italia, mănăstirea de la Montecassino este distrusă - va fi restaurată în secolul al VIII-lea.
Călugării refungiindu-se la Roma, regulile lui Benedict sunt atunci mai bine cunoscute și apreciate. Or, în aceeași epocă, nevoia pe care o simțise acesta de a-i grupa pe călugări se răspândește și în celelalte regiuni ale occidentului: la Milano, cu sfântul Ambrozie, în Galia, cu sfântul Martin din Tours, și mai ales în Irlanda, datorită acțiunii sfinților Comgali, Colomban și Gall, apar mănăstiri.
Se creează de asemenea comunități de femei, începând cu acea perioadă: sora geamănă a sfântului Benedict, sfânta Scolastica, a întemeiat astfel o mănăstire ce funcționa după principii asemănătoare acelora promulgate de fratele ei, fondând ordinul călugărițelor benedictine.
Aceste ctitorii trebuie să fie încadrate de norme clare: moderația și suplețea acelora care au fost aplicate la Montecassino le fac deosebit de atractive.
În anul 909, întemeierea abației Saint - Pierre, la Cluny, marchează o cotitură fundamentală în istoria ordinului și, în general, a vieții monastice în Occident: mănăstirea, benedictină, sporește întemeierile de mânâstiri afiliate și dependente de ea, și care, după modelul feudalității de atunci, rămân sub dominația sa de-a lungul întregii lor existențe. Influența abației de la Cluny, contribuie la impunerea sistemului benedictin și, pe atunci, aproape exclusiv în mănăstirile Europei.
Mănăstirea Cluny
Reușita clunisiană trezește, ca reacție, mișcări reformiste care, la rândul lor, ajung la constituirea unor confederații de mănăstiri ce urmează aceleași reguli, dar imprimându-le pecetea proprie, în acest caz o mai mare rigoare ascetică: camaldulii,ordinul de la Vallombreuse, cel de la Fontevrault și, mai ales, cel de la Cîteaux la sfârșitul secolului al XI-lea.
Astfel, modul de a trăi benedictin, dacă își păstrează până în zilele noastre specificitatea, se se subdivizează în ramuri extrem de diverse.
El constituie mai puțin un ordin propriu-zis, cum vor fi mai târziu franciscanii, dominicanii sau iezuiții, cât mai curând o organizare suplă, unită printr-un ideal de viață care combină meditația cu munca.
O operă civilizatoare
Consacrându-și o parte din viață activităților practice, călugării benedictini au jucat un rol hotărâtor în istoria civilizației occidentale.
Mânăstirea Göttweig - Austria
Închiși în scriptorium - atelierul de scriere și miniatură - și în biblioteca mănăstirii, ei au salvat de la dispariția totală operele literaturii antice..
Mari gânditori ai Evului Mediu, Oameni care au jucat un rol politic considerabil, au aparținut ordinului benedictin: cel mai celebru este sfântul Bernard, întemeietorul abației de la Clairvaux, de tip cistercian - omul care a luptat împotriva lui Abelard și care a predicat cruciada.
La fel de importantă este partea de contribuție a mănăstirilor benedictine în domeniul arhitecturii și al artei, în general.
Cele mai frumoase construcții romanice, capodoperele sculpturii în acest stil, au ca loc de experimentare marile abații ale Occidentului.
Așexate în afara orașelor, mănăstirile benedictine sau cisterciene au jucat de aemenea un rol primordial în difuzarea la sate a unei organizări originale și a unor noi mode culturale.
Mișcarea monastică inaugurată de sfântul Benedict a străbătut astfel veacurile, supraviețuind crizelor succesive.
Whitby Abbey - Anglia
