Intru-un colț de cafenea
Lângă geam, la masa mea
S-a oprit și m-a privit
Doar cu ochii mi-a zâmbit
Și mi-a spus ,c-ar vrea să bea
Doar o ceașcă de cafea
Și nu știu cum s-a-ntâmplat
Lângă mine s-a așezat
Era zvelt, înalt,frumos
Ochii verzi ,dar ce folos
După mână ,ce păcat
Am văzut că-i însurat
Timpul repede trecea,
Printre vorbe și cafea,
Și deloc n-am observat,
Că demult s-a-ntunecat
Și afară plouă,plouă,
Și-i trecut de ora nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una ,despre alta
Și nu știu de ce anume,
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastră
Și afară, plouă, plouă...
În micuța cafenea
Lângă geam la masa mea
Cu o ceașcă între noi
Am rămas numai noi doi
Îmi vorbea de vraja mea
Mai puțin de viața sa
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat
