Sosesc corăbiile,
Vino,
Să le vedem cum intră-n port -
Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu frutuna
Își lasă ancorele grele să cadă una câte una,
Așa cum fiecare parcă și-ar îngropa câte un mort !...
Sosesc cu pânzele umflate
Ca niște sânuri de femeie
Pe care-o buză pătimașă le-a-nvinețit de sărutări
Și pară-aduc cu ele toată splendoarea vechilor
În cinstea lui Neptun -
Temutul stăpân al Mării Egee.
Sosesc din larg misterioase,
Ca niște semne de-ntrebare...
Nu știm din care fund de lume -
Din răsărit,
Sau din apus -
Dar știm că ori de unde pleacă
Ne-aduc vești noi și-ndestulare...
Sosesc corăbiile...
Vino
Să le-ntrebăm ce ne-au adus !...
