Doi soți de curând luați, întorcându-se într-o seară de la operă, unde se jucase Maria di Rohan, și nefiind încă timpul de culcare, șezură pe o canapea față în față și începură următoarea convorbire:
- Mă iubești tu, îngerul meu ? zise bărbatul luând măinile femeii într-ale sale.
- Dacă te iubesc ? Asta n-o vezi în ochii mei ? Te iubesc ca o suvenire, cum zic poeții. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum își iubesc evreii religia și straele cele lungi. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubește curtezana podoabele, curtea și petrecerile. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubesc prinții lingușirile și pe lingușitori. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubește o fată din pension libertatea. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubește scriitorul pe acei ce citesc operele sale. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubesc copii jucăriile de Crăciun. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubește medicul pe bolnavii săi. Dar tu ?
- Eu te iubesc ca o logodnică ziua cununiei. Dar tu ?
- Eu te iubesc ca actorul, aplauzele publicului. Dar tu ?
- Eu te iubesc ca o primadonă sonetele ce i se fac, fie bune, fie rele. Dar tu ?
- Eu te iubesc ca judecătorul pe împricinați, ca avocatul pe clienți și ca preoul morții. Dar tu ?
- Eu te iubesc ca Leiba Cahan lada sa cu bani. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubesc călugărițele pe sfinți. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubesc călugării coliva. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubesc rândunelele timpul călduros. Dar tu ?
- Eu te iubesc cum iubește bețivul vinul. Dar tu ?
- Eu te iubesc precum te iubesc. Dar tu ?
- Și eu te iubesc precum te iubesc.
După această încredințare din ambele părți a veșnicului lor amor, făcându-li-se somn se culcară și visară toată noaptea această plăcută convorbire.
Dacă acești soți vor mai avea dispoziția de a mai deschide în vreo seară asemenea discuție, vă promit că la anul viitor vă voi împărtăși-o iarăși.
- din ”Calendarul dracului ” - anul 1866
