ACEEAȘI STEA
de Mihai Manolescu
Încă dormeai,
Când te priveam
Şi mă-ntrebam :
De când ştiai
C-acela sunt,
Ales de-o stea,
De steaua ta,
Să-ţi fiu alături pe Pământ?
Ţi-am spus cândva
Că de-ţi doreşti
Să-ţi aduc Luna din poveşti,
O vei avea.
Mi-aduc aminte c-ai zâmbit,
Fiindcă desigur tu aveai
O stea, pe care o ştiai,
Clipind pe cer, spre răsărit.
Nu m-ai lăsat să-ţi aduc Luna,
Dar m-ai primit sub astrul tău,
Unind destinul cu al meu,
O dată, pentru totdeauna.
Sunt fericit,
Când te aşezi
La mine-n braţe şi visezi
La nesfârşit.
Nu vei putea
Să ai vreo umbră-ntunecată
În visul tău, cândva, vreodată,
Şi-n somnu-ţi să tresari cumva,
Pentru că steaua ta şi eu
Vom fi tot timpul lângă tine,
Şi vom veghea să-ţi fie bine,
Acuma, mâine şi mereu.
|
|
