marți, 19 mai 2020

FURTUNĂ DE GÂNDURI - de ”Inima de Argint”




FURTUNĂ DE GÂNDURI

de ”Inima de Argint”



Uneori , cerul e atât de senin,
 Încât mi-e foarte greu să-l privesc
 Pentru că ma tentează să vreau să fac schimb
 Cu furtuna din gândurile-mi ce se tot ivesc.


 Să-i las lui furtuna cu toate-ale ei
Și el să îmi dea din seninătate,
 Închizând ochii, să număr până la trei,
Și să-mi fie memorii și doruri uitate.


 Să-mi fie ochii iarăși de lumină plini,
 Iar inima gata să primească din nou,
 Momente și oameni ce ar putea deveni
 O altă poveste, cu un alt traseu și un alt ecou.


 Apoi, îmi cobor privirea dinspre cer și privesc marea,
 Cum zbuciumată aruncă cu valuri spre mine.
 Cred că și ea, fără să vrea, își dă seama,
Şi parcă vrea să-mi spele din inimă neliniștea și teama.


 Închid din nou ochii, o las să pătrundă prin gânduri,
 Cu vuietul ei dulce, adânc și intens,
Și mă las purtată spre culmi și noi vârfuri
 De temporară tăcere și pace, de sens.