EU ÎȚI TOT VORBESC
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Că e noapte, că-i târziu, eu îți tot vorbesc,
Mă confund cu vizul viu sau copilăresc
Și vorbesc cu tine ziua, uit de întuneric,
Dar văd tăiat tău de lut, mut și efemer.
Dac-aș fi o stea pe cer, mi te-aș lumina,
Ți-aș culege din mister pân-ar dispărea,
Dintr-o palmă ți-aș fura vorbe dulci, amare
Și cu-o mână de nisip le-aș ascunde-n mare.
Ori m-aș pune printre văi să-mi vindec visarea,
Sau cu-o mână te-aș lăsa să putem strigi chemarea,
Eu să vin din munți și văi, să puteți vorbiști,
Să poți spui doar povești și că mă iubești.
|
|
