SĂ PICTĂM !
de Flavius Iulian
Am luat o pensulă şi fără ezitare
Am început să-mi desenez magia,
Stropesc cu ochii-nchişi pe orişicare,
Îngrop şi vis deşert şi elegia.
Şi nu vreau din culori un curcubeu,
Noi suntem colorați de la natură,
Până ne-ajunge rândul la muzeu
Hai să pictăm râzând literatură!
Azi am doar alb, am aruncat paleta,
Invidiat de-al păcii porumbel
Mi-a reproşat însăşi toamna, poeta,
Că mi-am permis să o înşel astfel.
Nu te trădez cum crezi, posomorâto!
Vreau doar o clipă să trăiesc altfel,
Poți să m-astupi cu-ngândurări şi vise,
Azi nu vreau să te prind în cântecel!
E cantecelul nostru al celor care
Au mai păstrat un sâmbur' de speranță
Cei care cred că albul e culoare
În vremuri grele singura nuanță!
|
|
