SORĂ VITREGĂ, TRISTEȚE
de Elena Oprică
Oh...tristețe ce colți ai
Cum străpungi și-ți zbate-n gheare
Zâmbet ce mi-a fost ieri soare
De azi, doar pustiu răsare
În grădina mea de rai
Mi-arunci straie colorate
Și-or privi-ndelung cu toții
Cum mă sting în dosul porții
Tremurând sub vălul nopții
Cu dorințe sfâșiate
De ce-mi iei toată lumina
Ce-o strânsesem în buchete ?!
Dăruiam din ea la fete
La flăcăi, doamne cochete...
Mai mult se umplea grădina
N-am fost nici risipitoare
Lăcomie n-am avut
Pentru mine am ținut
Doar scânteia din cuvânt
Ce dă chipului culoare
Ți-a fost greu să stai deoparte
Să mă lași în bucurie
Să iubesc tot ce mă-nvie ?!
Tu mă vrei în agonie
Să nu simt viață, nici moarte
Poate că suntem de-o mamă
Și-mi ești soră de pelin
Dar cu gândul mă alin
C-al meu Tată-i cel Divin
Inima spre el îndeamnă
Doar Lui am să-i dau binețe
Rugând să-mi umple grădina
Cu-a speranțelor lumina...
Nu te-ar mai fi născut muma
Soră vitregă, tristețe !
|
|
