sâmbătă, 30 mai 2020

TĂCERI - de Elena Oprică





TĂCERI

de  Elena  Oprică


Potopul vine-n urma sa...
 Dar astăzi nu-l mai fulger, nu-l mai tun
 Astăzi doar în tăceri mă voi purta
Şi-n linişte, cuminte mă supun...


 Nu vreau prilej de încruntări
 Mai bine fiu eu aruncată în deşert
Şi-aşa e lumea toată-n supărări
Şi pare că nimic nu mai e drept !?


 Mă ameţeşte o chemare
 Spre un tărâm mai cald, mai luminos
 Unde a mea înfăţişare
 E doar un abur fin, prietenos...


 Dar încă zăbovesc pe-aici
Şi-n laşitatea-mi, chipul omenesc
 Se lasă răsfăţat de scântei mici
Şi mângâiat de tot ce e lumesc...


 Astăzi rămân în linişte deplină
Cu cei mai trişti simt că împart dureri
 Totuşi, mă zbat să zăbovesc încă-n lumină
Iar pentru asta, am ales tăceri...