”REGULĂ”
de Elena Oprică
demult
au
fost odată...
niște reguli ale nu știu cui
că ale mele nicidecum
mă încredințam că e ok
cum cineva s-a ocupat să mi le tatueze pe dosul minții
nu trebuia decât să mă întorc puțin
să privesc era de ajuns
și hop regulile își făceau treaba
redeveneam un cineva...
mai comod așa
până ce m-am tras în sus
( nu știu de unde acest "păcat" )
am văzut dintr-o dată în jos
doar negru
în sus un infinit de nuanțe
mi-a plăcut să rămân acolo
de atunci am propria "regulă"
fără reguli !
|