O VĂD ÎN FIECARE NOAPTE
de ”Inimă de Argint”
Înspre apus, răsare ea frumoasă,
Palidă, perfectă, blăndă,
Deşi nu poate emana căldură
Aduce-un fel de linişte, în timp ce greieraşii cântă.
În nopţi în care somnul, egoistul
Refuză cu-ncăpăţânare să mă viziteze
Deschid cu grijă geamul
Şi în răcoarea nopţii, o las pe ea să lumineze.
Ce minunat este Acela
Care ne iubeşte-atât de mult
Încât să lase chiar şi noaptea
Pentru întunericul prea dens, un scut.
O văd în fiecare noapte
Şi, de fiecare dată simt
Când o privesc, că mă cuprinde-alene pacea
Şi-o dulce toropeală, ce se transformă-n vis curând.
|
|
|
|
|
|
|
|
