O IUBIRE INTERZISĂ
de Văduva Andreea
In cartea vieții mi-a fost scrisă,
O iubire eternă, dar din păcate interzisă.
El mi-a intrat în suflet fără ca să știu.
Când am vrut să-l scot din minte era deja prea târziu.
Lumea mă judecă iar părinții mei m-au renegat,
Spun că i-am făcut de râs iubind un om însurat.
Mi-e greu să-i privesc în ochii,știindu-le dezamăgirea,
Dar ei de ce nu înțeleg că am cunoscut și eu iubirea ?
E adevărat, am plâns cu sufletul amar,
Atunci când i-a jurat doar ei iubire la altar,
Cu toate astea, sufletul meu îl prețuiește,
Fiindcă eu sunt singura pe care o iubește.
Toți mă privesc cu silă și cu răutate,
Le aud râsetele dar totuși merg mai departe,
Și nu pun la suflet ceea ce spun cei din jur,
Nu mi-e ușor să-l împart dar numai pentru el îndur.
Ne iubim chiar dacă ceilalți ne condamnă,
Dar fără să ne pese, ne ascultăm inimile și facem ce ne îndeamnă..
El e viața mea și lumina ochiilor mei,
Deși seara se întoarce în brațele altei femei...
|
|
