A MEA MINUME
de Larysa
Iubesc doar un cuvânt şi-un nume
Iubesc iubire fără chip
Dincolo de trăiri şi lume
Iubesc ce nu e de iubit...
Nu am nimic concret, palpabil
Decât un gând înălţător
Ce-n zborul său incontrolabil
Alină sufletul de dor...
Un dor de "ce",un dor de "cine" ?!
Un simţ fantasmic, indecent
Fără urmă de raţiune
Ceva-ul arde insistent...
Îl port cu mine-n aşternuturi
Prin noapte şi-uneori în zi
Mă-nvie dragostea-n debuturi
Murindu-mă în ce-i "a fi"...
Şi ce să fac cu gându-acesta
Cum să-l ating, cum să-l desmierd
Cum să-mi trăiesc cu el povestea
În ce minune să mai cred? !
Fiori ce-mi zdruncină credinţa
Că tot ce am nimic nu este
Mă bântuiesc şi-mi cresc dorinţa
Scăldându-mă-n simţiri celeste...
Că-i gând sau vis fără speranţă
Mi-e bine, rău şi iar mi-e bine
Trăind în lumea grea de ceaţă
"Ceva-ul" e a mea minune.
|
|
