joi, 22 august 2019

TRENUL IUBIRII - de Larysa





TRENUL  IUBIRII


de  Larysa



Călătoream c-un tren de noapte,
 Eram noi, singuri călători,
 Ne-am întâlnit la jumătate
Şi-am stat de vorbă până-n zori.


 A doua zi la fel...spre seară
Eu m-am urcat grăbită-n tren
Şi te-am zărit pe-o altă scară...
Venisei simţind că te chem.


 Trenul mergea cam în derivă
 Şi ne-am ales primul vagon,
 Cel de lângă locomotivă,
Să-l ocupăm la unison...


 Eu pe-o banchetă, tu pe alta,
 Distanţa parcă sfâşia,
 Puteai citi pe faţa-mi harta
 Simţirii ce mă ameţea...


 Dar nu-ndrăzneam să-ţi vin aproape
Şi-n gândul meu mă tot rugam
 Să te cuprind-un frig de moarte
 Să te-ncălzesc...ce mult doream !


 Vagonul doi şi-o altă seară...
Pe-aceeaşi rută navetişti,
 Fiori de viaţă ne-ncercară...
De-ai vrea, nu poţi să le rezişti...


 Printre cuvinte ne pierdurăm
 Când mâinile ni s-au atins,
 C-o sărutare începurăm
 Să desluşim ce ne-a fost scris...


 Mergea trenul parcă mai iute...
 Vroiam încet şi tu şi eu,
 S-avem parte de clipe multe
 De dragoste la apogeu...


 Priveam pe geam cum peisajul
 Se contopea în depărtări,
 Noi contopindu-ne-n mirajul
 De sărutări şi mângâieri...


 Vagonul trei, vagonul patru...
Şi tot aşa pân' la sfârşit,
 Vrăjiţi de locu-acesta sacru,
 "Trenul iubirii" l-am numit.


 Această poezie este doar rodul unui vis...