RĂMÂI
de Larysa
te rog să mai rămâi puţin
o clipă de eternitate
că-n urma ta e-atâta chin
nu-i nici trăire şi nici moarte...
ascunde-mă-n privirea ta
şi-atinge-mă numai cu geana
să nu mă poată devora
urâtul, ne-mplinirea, teama...
plecarea ta îmi lasă gol
în trup, în suflet şi în minte
demonii vieţii-mi dau ocol
să-mi prăduiască cele sfinte...
uitând parcă de-atâtea seri
cu daruri scumpe de iubire
m-agăţ în cumpeni de tăceri
mocnind în suflet răzvrătire...
de ce nu stai mereu, pe veci
să pierzi a timpului măsură ?!
când vii trăiesc şi mor când pleci
ziua mi-e jale, noaptea-ură...
doar o celulă amândoi
prin timp şi Univers şi viaţă
de jurăminte false goi
să scânteiem pe-un drum de ceaţă...
puterea noastră-i să iubim
când răul vremilor ne-nfruntă
rămâi...departe să nu fim
ochii din depărtări, se uită !
|
|
