CEASUL IUBIRII
de Larysa
A obosit ceasornicarul,
S-a prăbuşit în nepăsare,
Nu-i mai e de folos nici harul...
Nu poate ceasul să-mi repare.
Eu l-am chemat având speranţă,
Ştiindu-l cel mai talentat,
Căci de-alaltăieri dimineaţă
Ceasul iubirii-mi s-a stricat.
Nu mai aud nici "tac" nici "tic" ,
Timpul e prins ca într-o cuşcă,
Limbile-i s-au înţepenit,
Nimic în jur nu se mai mişcă...
Şi mă uitam la ceas mereu,
Când tu veneai, duios bătea,
De-nfiorare, pieptul meu
În ritm de "tic" şi "tac" visa...
Eram noi şi-al iubirii ceas
Bătând fierbinţi la unison,
Două inimi şi-un singur glas,
Trăiri nepământeşti, de om...
Plecai apoi, grăbindu-ţi pasul,
Goală de vise mă lăsai,
Dar alergam să întorc ceasul
Şi iar în visul meu erai...
Aşa, de fiecare dată,
Din ce în ce parcă mai mult,
Trăiam iubirea-n vis purtată
Cu-al tău ceas în mine bătând...
Incertitidini mă apasă,
Ceasornicaru-i ostenit,
Dorul ce arde nu mă lasă
Şi nu aud nici "tac" nici "tic"...
|
|
