MĂ PROVOCI
de Larysa
Mă provoci
la dragoste lentă dar sigură
aici, pe pământ
doar în gând
acolo, în lumea de zei
doar scântei
suntem noi
împărţind iubirea la doi
mă provoci la noapte veşnică
doar noaptea sunt liberă-n vis
ştii, ţi-am zis
cum mă transform din moartă în vie
hrănindu-mă cu tine-fantezie...
chip şi trup neştiut vreodată
te simt mai adânc decât marea
mai departe ca zarea
te pictez cu basme demodate
iubitul meu de noapte
şi-n zi
te-ascund în mine
deasupra, doar suspine...
mă provoci să te iubesc
cum n-am iubit :
infantil şi poate fără rost...
ce dragoste târzie
în viaţa-mi pustie
iar la sfârşit voi spune
"tot ce-am simţit a fost..."
|
|
