ALERG DUPĂ HIMERE...
de Larysa
Cred că mă minţi când spui
Că te gândeşti la mine...
Şi nu ştiu de ce-alerg după iubiri ce dor,
Când altul mă doreşte
Şi în suflet mă ţine,
De ce nu simt al lui, de dragoste fior ?!
Adâncul mi-e de foc,
Infernul mă cuprinde
Când mă visez cu tine
Prin noapte asudând,
Iubirea-aceasta crudă
Azi sufletul îmi vinde...
Îmi place doar să-l chinui,
Căci nu te scot din gând.
Alerg după himere
Când ceasul mi-e târziu
Şi nu-ntrevăd minune,
Speranţa nu se-arată...
Dar eu m-aprind, când stinsă
Ar trebui să fiu,
Iar raţiunea-mi urlă
Şi ascuţit mă ceartă.
Mă doare...dar durerea
Îmi spune că trăiesc,
Căci plictiseala vieţii-mi
Pare de fapt o moarte...
Îmi place doar pe muguri de basme să plutesc,
Să zbor, scriindu-mi zborul
Pe aripi moi de carte...
Şi ce-aş putea cu inima aceasta să mai fac ?!
Chiar de mă minţi, minciuna
Mi-e binecuvântare,
De-aşa simţire tremur,
De-aşa iubire zac...
Tu minţi aşa frumos
Încât te vreau mai tare !
|
|
