DESENÂND PE CER
de ManuManu
Nu îţi voi scrie zilnic şi nici nu te aştept,
Cu zâmbetul tăcut din gânduri mă deştept
Şi desenând pe cer tufiş de trandafiri,
M-oi ridica în slava prea marilor iubiri.
De dincolo de veacuri îți strig de fericire
Și-nalţ cuvântul care, azi, îl numesc iubire,
Din timp îți cer amurgul şi lacrima din ploi;
Să văd cum mi se nasc: dorinţe şi nevoi.
Şi-mprospătez o stare cândva de neîmplinit;
Iar curcubeul zării: o să-l transform în mit !
Iubirea să îți crească sub pleoapa ta căzută,
Că te-am iubit cu foc dar nu mă simt iubită.
| 
