SEMNE DE-NTREBARE
by Larysa
De ce-mi sfarmi inima cu pietre de-amintiri,
Când nu e viitor, prezentul doar mai geme,
Neândurând atâtea besmetice simţiri
Şi neputinţe crude duse pân' la extreme ?!
Tu ştii ce-mi faci când mă alungi din vis ?
De fapt, îmi smulgi din aripi fulgi, unul câte unul
Şi cad printre petale de doruri ce m-au nins,
Căci tu eşti peste toate simţirile-mi, stăpânul.
Ce pot să fac eu, suflet atât de muritor,
Ce să-nțeleg din asta...că dragostea-i blestemul,
Că eşti prin timpul meu un simplu trecător ?!
În semne de-ntrebare-mi stă agăţat infernul...
Tremur din nou la gândul că poate vei veni,
Cu un sărut de flăcări să îmi topeşti fiinţa,
Să îmi mai spui vreo şoaptă în serile târzii
Şi să-mi ierţi adorarea şi poate...stăruinţa !
|
